De ce aspectul COVID-19 poate fi o oportunitate în 2020-2021 și mai departe pentru industria de componente auto

Acest articol reprezintă o mică analiza a impactului COVID asupra activităților companiilor din industria auto.

Propun să începem o discuție referitoare la acest aspect nou apărut (”issue”) – după cum e definit în standard (ISO 9001, IATF 16949..) prin prisma unei mici analize de tipul risc – oportunitate:

AmenințăriOportunități
Indisponibilitatea personalului din birouri prin izolarea la domiciliuAccelerarea transformării digitale prin:
– Implementarea conexiunilor VPN (”lucrez de acasă dar sunt în fabrică”)
– Implementarea unor instrumente digitale specifice proceselor, practic transformarea digitală a unor activități pentru a da posibilitatea desfășurării acestora într-un mod la distanță/ asincron
Eliminarea micromanagementului (în sfârșit :-)!)
Descreșterea cifrei de afacere prin scăderea volumului de producțieCreșterea vânzărilor de autovehicule personale cauzată de ideea ”transportul public nu este sigur”

De aici începem discuția noastră, însă analiza trebuie completată, poate mai sunt și alte aspecte care trebuie introduse, ce credeți?

În această postare vom începe discuția despre accelerarea transformării digitale. Propun să pornim de la situația relațiilor de colaborare personal-companii existentă în momentul pre-COVID:

  • În Romania, dar nu numai la noi, orașele mari (Cluj, București, Timișoara..) erau sufocate din cauza transportului
    • Ponderea mare era deținută de personalul care tranzita orașele menționate (și nu numai) pentru deplasarea de la locuință spre locul de muncă
  • Pe de altă parte multe funcții se puteau desfășura și online, dar ”șefii” doreau prezența 100% a subalternilor (micromanagement-control excesiv)

Acest tranzit (deseori inutil) genera un efect negativ pentru Mediu (impact asupra aerului, solului, apei), Sănătăți și Securității ocupaționale (risc de accidente rutiere). Practic marile orașe deveniseră sufocate de un trafic nu neapărat esențial. Zeci de mii de oameni se deplasau dinspre locuințe spre locul de muncă, fără a fi pentru mulți o necessitate strictă, având în vedere o serie de schimbări tehnice și organizatorice care puteau fi implementate relativ simplu, precum lucrul la distanță sau în modul denumit acum ”hibrid”.

Este adevărat că o mulțime de companii începuseră acest proces, însă ele constituiau într-un fel excepții de la modul de lucru general care cerea prezența fizică a salariaților la birouri. Companiile care demaraseră acest proces se bazau practic pe 2 abordări:

  1. Monitorizarea salariaților care lucrau remote folosind aplicații de înregistrare a activităților acestora
  2. Delegarea responsabilității referitoare la performanță managerului (șefului direct)

Dacă observați prima abordare prin prisma micromanagementului veți constata că de fapt vorbim de digitalizarea acestuia.

Indiferent de strategia aleasă pentru trecerea activităților în modul de lucru hibrid/ la distanță, companiile vor trebui să elimine micromanagementul, fără a-l elimina nu vor reuși să funcționeze într-un mod eficient în noua organizare. Practic, vor trebui să:

  • Elimine micromanagementul prin:
    • Instruirea și conștientizarea personalului la toate nivelelor companiei
    • Împuternicirea reală a managementului mediu – devine astfel un factor decisional. Un aspect important de reținut aici este de implementare a managementului pe procese conform cerințelor standardelor ISO 9001/ IATF 16949, aspect pe care îl vom discuta într-un articol viitor.
  • Inițieze modul de lucru hibrid (onsite/ la distanță ori unde este posibil – precum de exemplu IT, HR, Sistem Calitate..)
    • Flexibilizeze programul personalului ori unde este posibil și ori de câte ori este posibil
    • Dezvolte instrumentele digitale conexe necesare modului de lucru online

Toate acestea trebuie rezolvate ]n contextul actual. Despre posibile soluții vom discuta într-un post ulterior.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *